Câteva lucruri de bază despre harta unui oraș
Cuprins
Hărțile orașelor sunt hărți la scală mare ale unor orașe sau unor părți ale unui oraș concepute cu scopul de a vă orienta cât mai repede într-un spațiu urban. Reprezentarea grafică a obiectele de pe hartă sunt de obicei foarte simplificate și condensate într-o legendă care este ușor de înțeles pe larg.
În funcție de piața sau grupul țință, harta unui oraș poate să includă nu numai rețeaua de transport al orașului, ci și alto informații utile printre care se numără insituțiile publice sau atracțiile turistice.
Design și conținut
Harta unui oraș este de obicei la o scală între 1:10,000 și 1:25,000. Există cazuri în care unele zone au o densitate demografică ridicată care sunt reprezentate pe o altă hartă la o scală mai mare.
Pe lângă hărțile lineare și la scală, puteți întâlni și hărți cu scală variabilă pentru acelea în care scala se mărește treptat spre centrul orașului folosind metode fotogrammetrie și fotografii aeriene.
Rețeaua stradală este vitală pentru conținutul unei hărți a unui oraș și ea cuprinde denumirile străzilor alături de o selecție minimă de numere de casă împreună cu parcări, clădiri și căi navigabile.
Punctele de interes și străzile sunt listate de obicei într-un registru sau o legendă pentru a le identifica pe hartă. Locurile cu semnificație ridicată printre care se numără instituțiile culturale, clădirile administrative, atracțiile și altele, pot fi evidențiate mai departe cu ajutorul pictogramelor. Și căile de transport public pot fi uneori reprezentate pe hartă.
O scurtă istorie a hărților orașului
Încă de pe vremea Orientului apropiat antic se făceau table de lut ce conțineau reprezentări grafice și la scală ale orașelor. În urma săpăturile de la Nippur, un oraș sumerian, s-a descoperit un fragment al unei hărți a orașului veche de aproximativ 3500 de ani care este numită foarte des cea mai veche hartă cunoscută a unui oraș.
Cărțile tipărite timpurii și manuscrisele din Era medievală târzie au arătat că orașele erau de obicei reprezentate din profil sau dintr-un punct de observare elevat. Hărțile nautice din acea perioadă descriu adesea peisaje urbane stilizate sub forma unor pictograme.
Cronicile de la Nuremberg care au fost descoperite în 1943 sunt una dintre cele mai importante colecții de hărți din Evul mediu având peste 100 de astfel de ilustrații. Însă, acest tip de panorame aveau mai mult scop reprezentativ sau narativ.
În secolul XVI, savanții și artiștii renascentiști aveau cunoștințe de perspectivă și proiecție matematică. Aceste cunoștințe au avut și un impact asupra cartografiei și hărților pentru orașe, mai ales în Italia. O inovație semnificativă a fost faptul că orașele nu mai erau reprezentate dintr-o perspectivă reală sau imaginară, ci reprezentate inițial într-un plan bidimensional care apoi era transformat printr-un procedeu de ilustrare în perspectivă într-o imagine tridimensională.
Deși ilustrațiile din Evul mediu sunt adesea doar simple xilografii în format mic, un procedeu care a prins amploare începând cu anii 1500 a constat în creearea imprimeurilor folosind xilografii sau blocuri de lemn mari.
În secolul XIX, în 1854 „Collins’ Illustrated Atlas of London” a publicat primul atlast de buzunar din Londra și printre primele atlase de buzunar, acesta fiind ilustrat și gravat de Richard Jarman.